De cele mai multe ori gușa este nontoxică, adică funcția tiroidei este normală, dar există și situații în care gușa nodulară este toxică, adică unul sau mai mulți noduli produc în exces hormoni tiroidieni.
Nodul tiroidian înseamnă că s-a dezvoltat o leziune în interiorul tiroidei, rezultată prin creșterea anormală a celulelor tiroidiene.
Gușa nodulară are o incidență crescută în rândul populației, însă 90-95% este de natura benignă, iar 5-10 % din cazuri prezintă cancer tiroidian, aspect despre care vă voi vorbi în alt material.
Gușa poate fi de diferite grade, de la gradul 1, adică volumul tiroidei este ușor crescut și se observă la nivelul gâtului anterior doar când pacientul are capul în hiperextensie, dar poate să ajungă și la volum mult crescut, până la gradul 4, aceasta fiind o gușă gigantă, care deformează gâtul și se poate observa inclusiv din spatele pacientului.
Cauzele gușii sunt multiple. De exemplu, deficitul de iod din alimentație, tiroidita autoimmună, cancerul tiroidian sau tiroidita subacută, cauza fiind infecțiosă.
Pacientul se adresează deseori la un consult de rutină, însă sunt situații în care acuză o creștere în volum a tiroidei, care dă senzație de presiune, poate chiar lipsă de aer și dificultăți de inghițire, disfonie, adică răgușeală datorită compresiei nervului laringeu reccurent din vecinătatea tiroidei. De cele mai multe ori funcția tiroidei este normală, adică tiroida secretă normal hormoni tiroidieni.
În ceea ce privește metodele imagistice, ecografia tiroidiană este specifică patologiei nodulare. Acesta ne ajută să vedem dimensiunile tiroidei, prezența și caracterele nodulilor tiroidieni. In cazul în care unul sau mai multi noduli apar cu caractere supecte, se vor continua investigațiile cu elastografie tiroidiană și puncție citologie cu ac fin. Scintigrafia tiroidiană este o metodă imagistică de medicină nucleară care ne ofera informații despre structura și funcția tiroidei și ne vine în ajutor când suspicionăm o gușă nodulară toxică, adică unul sau mai mulți noduli au o secreție autonomă de hormoni tiroidieni.
În concluzie, acestă patologie necesită de cele mai multe ori urmărire ecografică, nu este ingrijorătoare, dar și o atenție din partea medicului, în selectarea cazurilor care au nevoie de intervenție chirurgicală.