Osteoporoza – ce este, cum apare și cum îți afectează oasele

În România se știe că prevalența osteoporozei este de aproximativ 20% la femeile peste 50 ani, iar la barbați de 6%.

Datele statistice arată că în Europa, Statele Unite și Japonia, peste 75 milioane de persoane suferă de osteoporoză. Aceasta determină în întreaga lume peste 8,9 milioane de fracturi în fiecare an.

În anul 2000, în Europa fracturile osteoporotice reprezentau 34,8% din totalul fracturilor. O fractură crește riscul unei fracturi viitoare cu 86%, ceea ce duce la scăderea calității vieții.

Fractura de fragilitate sau osteoporotică este fractura aparută după un traumatism care, în condițiile unui os sănatos, nu s-ar sfarșii cu fractură.

Se atinge o masă osoasă maximă, până la vârsta de 20-30 de ani, aspect condiționat de numeroși factori: factori genetici (rasiali, ereditari), factori de mediu: aportul proteic și mineral în copilărie și adolescență, aportul de sinteză de vitamina D, exercitiul fizic; afecțiuni endocrine, metabolice și digestive. După vârsta de 35 ani, densitatea osoasă începe să scadă, deci osul începe să deviăa mai fragil, mai slab.

Osteoporoza se clasifică în:

Osteoporoza primară, de postmenopauză, de involuție

Osteoporoza secundară

Cauze

Cauze endocrine: patologii testiculare, ovariene; Sindrom Cushing, hiperparatiroidism, hipertiroidism, scădere a hormonului de creștere , diabet zaharat.

Cauze digestive sau de nutritie: aport insuficient de calciu, vitamina D, C sindroame de malabsorbție, rezecție gastrică.

Cauze oncologice, diferite tipuri se cancere

Diverse medicamente, de exemplu glucocorticoizi, hormoni tiroidieni în exces, unele chimioterapice utilizate în tratamentul cancerelor.

Alte cauze destul de de întâlnite sunt alcoolism, fumat, sedentarism, adică lipsa de mișcare.

Factori de risc

– genetici

– greutatea corporală scăzută- Indicele de masă corporala sub 19 kg/m2, în special după instalarea menopauzei crește riscul de fractură.

– sedentarismul- practicarea exercițiilor fizice moderate scade riscul de a se fractura osul, prin efectul favorabil asupra masei osoase și îmbunătățirea proprietăților mecanice ale scheletului.

– după menopauză apare deficitul de estrogeni, care contribuie la scăderea densității osoase,

– deficitul de calciu și vitamina D, care este mai frecvent cu înaintarea în vârstă, datorită încetinirii absorbției la nivel intestinal, a scăderii sintezei de vitamina D de la nivelul pielii. Tocmai de aceea e indicat verificarea constantă a nivelului de calciu și vitamina D, dacă există deficite, se corectează cu doze adecvate.

– consumul de cafea și nicotină

– menopauza precoce, inclusiv cea indusă chirurgical.

O atenție deosebită trebuie acordată osteoporozei de postmenopauză care este una dintre cele mai importante manifestări tardive a perioadei de menopauză. Aproximativ 30% din femeile la menopauză prezintă osteoporoza marcată. Menopauza se poate instala tardiv sau precoce, în relație cu vârsta medie de 50 de ani, sau poate fi indusă artificial, când anumite situații patologice impun terapie chirurgicală sau radiologică.

Semnele osteoporozei se pot regăsi la persoane cu fracturi la traumatisme minime în antecedentele personale și la persoane unde sunt prezente scaderea în înălțime și dureri la nivelul coloanei vertebrale cauzate de tasarea vertebrală. Diminuarea masei osoase nu produce simptome prin ea insăși, motiv pentru care osteoporoza a fost denumită afecțiune silențioasă, dar este un indicator important al riscului de fractură.

Diagnostic

Evaluarea osteoporozei este esențială la toate femeile peste 65 de ani, la femei în peri- și postmenopauză care au asociați factori de risc, la femeile cu fracturi de fragilitate în antecedente și la bărbați peste 70 de ani. Diagnosticul osteoporozei se stabilește prin absorbțiometria duală cu raze X (DXA), considerată la momentul actual metoda standard în evaluarea densității minerale osoase (DMO). Regiunile de interes utilizate de către DXA sunt coloana vertebrală lombară (L1-L4), șold radiusul distal. Interpretarea se face pe baza scorului T.

Avantajele acestei tehnici constau în gradul redus de iradiere ce permite efectuarea unor măsuratori repetate (6 luni-1 an) cu scopul monitorizării ratei de pierdere osoasă și a efectului medicatiei prescrise.

Se mai pot efectua radiografia de coloană vertebrală sau RMN de coloană vertebrală, acestea fiind utile în evaluarea pacienților cu osteoporoză. Prin aceste investigații se pot diagnostica ușor fracturile și tasările vertebrale.

Tratament

Scopul terapeutic în osteoporoză este creșterea rezistentei osului și reducerea riscului de fractură de fragilitate. Preparatele farmacologice utilizate în terapia osteoporozei constau în inhibitori ai resorbției osoase sau stimulatori ai formării osoase. Este foarte important în managementul osteoporozei diagnosticul și inițierea terapiei înainte de apariția primei fracturi osteoporotice, practic individualizarea tratamnetului antioateoporotic pentru a preveni fracturile și a crește calitatea vieții.

Vă recomand să preveniți apariția osteoporozei, asta însemnând evaluare endocrinologică și investigații necesare din timp, mai ales o dată cu intalarea menopauzei.